Ce credeau străbunii noștri despre sarcină

Mitologia românească abundă de crezuri și superstiții referitoare la ce credeau străbunii noștri despre sarcină. Pe unele sigur le-ai auzit și tu, mai ales dacă ai copilărit la țară. Așteptarea unui prunc o aruncă, deseori, pe gravidă în gurile aprige ale înaintașelor mame, care taxau orice abatere. Află ce trebuia să faci și ce să nu faci, ca să aduci pe lume copii sănătoși și frumoși.

Precum și în cazul altor popoare, și la români există multe ziceri din bătrâni, cu mici variații, în funcție de zona geografică. Judecând după cât de multe interdicții aveau gravidele, cu greu ne putem imagina cum decurgea viața lor.

Iată lista celor mai comune temeri pe care le avea o femeie însărcinată.

Se zice că…referitor la alimente

• să nu mănânce fructe îngemănate, că va avea gemeni;
• erau interziși și colacii lipiți în cuptor, și alunele cu doi sâmburi, că va păți la fel;
• să nu mănânce fasole păstăi, că-i va fi copilul prostănac;
• să nu mănânce carne netăiată, că i se va prinde limba copilului;
• să nu mănânce borș umplut în zi de sec, că va da copilul în bubușoare roșii, numite focuri;
• să nu fure nici din poftă vreun fruct sau altceva de-ale mâncării. Dacă totuși fură, să nu-și puie mâna pe corp, că în același loc va avea copilul semne roșii.

Se zice că…referitor la obiceiuri din gospodărie

• să nu stea să se treacă peste dânsa când se odihnește la umbră, ori când toarce-n prag, căci va avea copilul buricul strâns după grumaz;
• să nu-si descalțe bărbatul și să nu descalțe pe nimeni altcineva, că nu va putea naște până nu va bea apă din opinca sau cizma aceluia;
• să nu sufle în foc, că va avea copilul limba legată;
• să nu se uite la mort când îl întâlnește, ca să nu capete copilul fața albă și palidă ca de mort;
• să nu dea cu piciorul în câine, pentru că îi va fi copilul câinos la suflet. Nici în mâță să nu dea, că atunci va fi păros la trup;
• să nu se odihnească pe un sac, fiindcă va naște greu, și nici pe treptele unei scări să nu stea, din aceeași pricină;
• să nu își înnoade pletele, că va face copil peltic;
• să nu-și puie floare la brâu, că îi va ieși copilul cu semne;
• să nu cunune, că leapădă copilul;
• să nu ascundă că a purces grea, dacă e întrebată, că la fel va păți;
• să nu se uite lung la oameni sluți sau pociți, că va transmite copilului defectul;
• să nu se scalde în apă fierbinte, că va face copilul desfrânat și neliniștit;
• să nu puie covata cu gura în jos, că moare copilul;
• să nu culeagă surcele în poală, că iese copilul cu pete;
• să nu culeagă în poală surcele ieșite la rândea, căci copilul va fi creț.

Ce făceau femeile ca să rămână însărcinate

La vremea la care aceste credințe populare aveau mare trecere, tinerele își doreau să aducă pe lume cât mai mulți copii pentru că acesta era considerat semn al binecuvântării divine. Dar ce credeau străbunii noștri despre sarcină și despre femeile ce nu deveneau rapid mame?

Femeia care nu reușea să aibă copii se numea stearpă și era compătimită de întreaga comunitate, dar era văzută rău, mai ales, de bărbatul său. Stâlpul familiei se preocupa ca neamul său să se perpetueze, ori fără urmași acesta ar fi fost suspus pieirii. Lumea credea că neputința de a face copii era, de fapt, o pedeapsă de la Dumnezeu, din cauza comiterii unor păcate grele.

Din această pricină, dacă nu reușeai să rămâi însărcinată, urmai toate îndemnurile femeilor trecute prin viață, ca să nu riști să te lase bărbatul și să-și caute pe alta, zămislitoare de prunci zdraveni, care să ducă numele mai departe.

Ca să rămâi grea, după cum se zicea din bătrâni, trebuia mai întâi de toate să te rogi, să ții toate posturile, să dai liturghii, acatiste și lumânări bisericilor, și să-ți citească preotul anumite rugăciuni.

O credință răspândită printre femei mai era aceea că, dacă posteai și nu lucrai în ziua de vineri, Sfânta Vineri îți putea îndeplini cele mai mari dorințe.

Sursă articol: Mitologie românească, Marcel Olinescu